
Șerban Puiu, directorul Teatrului Elisabeta, a explicat că restaurarea clădirilor vechi este costisitoare și că, deocamdată, raportul între oferta și cererea de săli de teatru este echilibrat. De asemenea, acesta a subliniat că, în perioada comunistă, oamenii nu aveau alternative de divertisment, iar acum, mulți spectatori care au văzut piesele în străinătate, în țări precum Anglia, Franța sau America, vin să le vadă și în România, apreciind calitatea acestora.
„Care ar fi o sală medie în România, câte locuri ar avea?”, a întrebat Val Vâlcu.
„300... La Național te duci pe 600-800. Naționalul avea mai multe, dar după renovarea pe care au făcut-o nu mai au atâta, au pierdut vreo 200 de locuri. (...)
Să restaurezi o clădire din asta e foarte scump, să te apuci să faci teatre noi... Deocamdată cred că raportul între ofertă și cerere e ok. Adică nu cred că sunt atâția doritori de teatru care rămân pe afară din cauza că nu sunt săli”, a spus Șerban Puiu.
„Nu mai e coadă de la Teatrul Mic la Romarta”, a spus Val Vâlcu.
„Și acolo era o chestie că era un eveniment în cadrul unui stat comunist în care oamenii nu aveau alternative de televiziune acasă, home cinema, posibilitate de plecat în străinătate, că, până la urmă, sunt unii care văd piesele în străinătate și ne verifică pe noi aici. Am pățit și eu asta. Zice: „Eu am fost în Anglia și am văzut piesa asta de ați pus-o dumneavoastră. Să știți că la dumneavoastră aici e mai bine, eu am văzut-o și în Anglia”. Și nu mi se întâmplă rar asta. Cel puțin de 3-4 ori pe an sunt spectatori care vin și îmi spun clar că au văzut piesa în străinătate, ba în Anglia, ba în Franța, ba chiar în America”, a spus Șerban Puiu.
Șerban Puiu a vorbit despre piesa „Fantoma, dragostea mea”, o producție de Noël Coward pe care a pus-o în scenă și care a avut un mare succes. Potrivit acestuia, mulți spectatori veneau să o vizioneze, apreciind-o în România mai mult decât în alte țări.
„Se poate spune și numele piesei?", a întrebat Val Vâlcu.
„Păi am avut surpriza asta cu „Blitz spirit", de exemplu. La noi, „Fantoma, dragostea mea”, care era o piesă de Noël Coward pe care am pus-o eu și a avut un succes foarte mare. S-a jucat ani și ani de zile și veneau oameni, unul mi-a arătat și programul: „Uitați, domne, că am venit. O văd a treia oară, dar la dumneavoastră e mai bine”. Vă dați seama că ăștia sunt cei care vin și spun că „e mai bine”, dar sunt mulți care au trecut pe lângă mine și probabil și-au zis: „Față de aia din Anglia, e slabă”. Ăia nu mi-au spus.
Fenomenul Teatrul Mic, atunci, avea o conotație, era o supapă. Azi, dacă te apuci să faci un repertoriu de teatru numai cu spectacole de genul ăla, nu cred că ai avea foarte mare succes”, a spus Șerban Puiu la DC News.
Video: