O tradiție pe care puțini o știu: Ce face fiecare papă imediat după ce e ales?

Motto-ul pontifical – cunoscut și sub numele de „motto apostolic” – este o expresie scurtă, aleasă cu grijă de fiecare papă imediat după alegerea sa, care sintetizează în mod simbolic viziunea sa asupra misiunii spirituale și pastorale. De regulă în limba latină, acest motto este deseori preluat din Sfânta Scriptură sau inspirat de texte teologice, având scopul de a exprima o direcție, o intenție sau un ideal care va ghida pontificatul respectiv.

De exemplu, Papa Francisc a ales „Miserando atque eligendo” – „îndurându-se şi alegând”, o referire la momentul în care Iisus l-a chemat pe Matei, vameșul, să-l urmeze, conform Fanpage. Este o expresie a compasiunii și a chemării divine, reflectând accentul pe care Francisc l-a pus pe milostenie și apropierea față de cei marginalizați.

O tradiție veche de secole: de la Renaștere la contemporaneitate

Obiceiul alegerii unui motto datează din secolul al XVI-lea, când Papa Grigore al XIII-lea a fost primul care și-a ales o astfel de deviză: „Aperuit et clausit” – „A deschis și a închis”. Formula era o referire la autoritatea spirituală a papei de a deschide și închide „porțile cerului”, asemenea Sfântului Petru, căruia, potrivit tradiției catolice, i-au fost încredințate „cheile Împărăției”.

De atunci, această practică a devenit o constantă a papalității, fiecare papă alegând o deviză care să-l definească. Papa Benedict al XVI-lea a optat pentru „Cooperatores veritatis” – „Cooperatori ai adevărului”, iar Papa Ioan Paul al II-lea a ales „Totus tuus” – „Sunt al tău cu totul”, o declarație de dăruire totală Fecioarei Maria.

Continuitate sau schimbare: motto-ul de la cardinal la papă

Adesea, noii papi își păstrează motto-ul pe care îl aveau în calitate de episcopi sau cardinali, accentuând continuitatea spirituală a propriei viziuni asupra slujirii în Biserică. De pildă cardinalii considerați eligibili pentru a fi aleși papă au motto-uri relevante: Pietro Parolin folosește „Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos”, Matteo Zuppi a ales „Bucuria Domnului este tăria noastră”, iar Jean-Marc Aveline a optat pentru „Facă-se în mine după cuvântul tău”.

Astfel, motto-ul devine o declarație de intenție teologică și pastorală, care poate influența atât percepția publică, cât și prioritățile noului papă.

Blazonul papal: simboluri, culori și identitate spirituală

Pe lângă motto, fiecare papă își creează propria stemă – o compoziție heraldică personalizată care, în ciuda simbolismului religios profund, are origini aristocratice. În Evul Mediu și Renaștere, mulți episcopi proveneau din familii nobile și adoptau blazoane personale. Această tradiție s-a păstrat, iar în cazul papei, stema este însoțită de mitra papală, cheile Sfântului Petru (una de aur și una de argint) și un cordon roșu.

Stema Papei Francisc, de exemplu, este albastră și are în centru simbolul Ordinului iezuit: un soare radiant cu monograma IHS – simbolul lui Hristos – și o cruce deasupra literei H. Sunt reprezentate și trei cuie negre, aluzie la Patimile Domnului. În partea inferioară, o stea simbolizează Fecioara Maria, iar o floare de spikenard îl reprezintă pe Sfântul Iosif – patronul Bisericii universale.

De ce contează motto-ul papal?

Deși este o formulă scurtă, motto-ul papal are o putere de sinteză extraordinară. El poate deveni o cheie de interpretare a întregului pontificat, o fereastră către sufletul și intențiile celui ales să conducă Biserica Catolică. Mai mult, este și un mesaj adresat credincioșilor, o declarație de credință, umilință, iubire sau slujire.

Într-o lume în care simbolurile și cuvintele bine alese contează enorm, motto-ul pontifical rămâne un reper esențial pentru a înțelege nu doar omul din spatele veșmintelor albe, ci și epoca spirituală pe care o deschide.