€ 4.9756 →
|
$ 4.5791 →
|
pexels/ foto ilustrativ
”Eram în localitate, două benzi de dus înainte, cu banda de dreapta cu săgeată pentru dreapta și era mai liberă, banda din stânga, care, la un moment dat se făcea cu deviație pentru stânga, era plină de mașini, fiind coada mare pentru stânga. Mașinile nu erau doar pe a treia bandă pentru stânga, ci veniseră și pe a doua. Banda din dreapta era lăsată liberă pentru a face dreapta.
Eram cu 200 de metri înainte de intersecție, unde era și o trecere de pietoni. Eu am trecut, mergeam pe banda 1, dar banda 2 era ocupată și până-n trecerea de pietoni, lăsată trecerea liberă și mașini și după trecerea de pietoni.
Aveam probabil în jur de 30 km/h și circulam pe banda liberă ca să fac la dreapta. Pe trecerea de pietoni trecea următorul echipaj: un copil foarte mic, pe o bicicletă mică, cu tatăl tânăr, aplecat care îl ținea de undeva de portbagaj ca să-si țină echilibrul, mult sub nivelul ca să văd prin parbriz (parbrizul mașinii de pe banda, pietonul venind din stânga - n.r.) și m-am trezit cu ei pe banda doi, pe la mijlocul benzii, când eram deja pe trecerea de pietoni. I-am văzut în ultimul moment. Nu mai avea sens să opresc, aș fi blocat trecerea de pietoni și am accelerat. Ăsta a fost reflexul. Am fost în faza în care, dacă era un polițist, îmi lua carnetul, și trebuia să-i spun: mulțumesc că nu mă bați. Pentru că reflexul a fost să accelerez ca să scap, să nu cumva să-i ating, dar era atât de neașteptată faza. De ce am vrut s-o spun? Cu toată experiența mea, cu toată prudența, cu toată conducerea defensivă, tot am fost pus într-o situație delicată” a spus Titi Aur, instructor de conducere defensivă, la DC Conducem.
