Joe Biden urmează tratament pentru cancerul de prostată. Avertismentul unei specialiste: „Alegerea nu este potrivită pentru toți”

Deși este cercetătoare în domeniul cancerului, vestea că tatăl său suferă de cancer de prostată a fost copleșitoare. „Tot ce am putut întreba a fost: Ce a spus doctorul?”, povestește ea. Urologul îi recomandase tatălui său să discute cu un radio-oncolog despre un posibil tratament cu „semințe” radioactive – o metodă cunoscută sub numele de brahiterapie.

În același timp, experiența profesională a cercetătoarei o făcea să înțeleagă că tratamentul nu este singura opțiune. Supravegherea activă – adică monitorizarea atentă a evoluției bolii fără intervenție imediată – ar putea fi, în anumite cazuri, cea mai înțeleaptă alegere, susține ea conform Reuters.

De la HBP la cancer cu risc intermediar

Tatăl său se confrunta de peste un deceniu cu probleme ale prostatei. Diagnosticat inițial cu hiperplazie benignă de prostată (HBP), acesta prezenta simptome clasice: dificultăți la urinare și urgență urinară. Investigațiile au relevat un nivel ridicat de PSA (antigen specific prostatic), un posibil semnal de alarmă pentru cancer.

După ani de „așteptare vigilentă” și teste PSA la fiecare șase luni, valorile s-au dublat. Biopsia a confirmat: cancer de prostată în stadiu intermediar.

Cum se clasifică riscul și care sunt opțiunile reale

După diagnostic, a urmat un pas esențial: evaluarea gradului de agresivitate al cancerului. În funcție de stadiu, opțiunile pot varia radical. În timp ce stadiile 1 și 2 pot permite o supraveghere atentă, stadiile 3 și 4 necesită tratamente mai agresive.

În cazul tatălui său, opțiunile discutate au inclus intervenția chirurgicală, radioterapia sau brahiterapia. Totuși, datorită profilului bolii și vârstei înaintate, cercetătoarea a sugerat că tratamentul ar putea fi amânat. Alegerea nu a fost ușoară – și, paradoxal, nici siguranța oferită de cunoștințele medicale nu a alinat complet îndoielile personale.

Adevărul incomod: mulți bărbați sunt supradiagnosticați și supratratați

În timp ce Biden a optat pentru tratament, cercetătoarea subliniază că nu toate cancerele de prostată pun în pericol viața. „Aproape jumătate dintre pacienții diagnosticați sunt supradiagnosticați”, afirmă ea. Tumorile cu creștere lentă pot rămâne inofensive toată viața, însă mulți bărbați sunt supuși la tratamente cu efecte secundare severe: incontinență, impotență sau chiar complicații fatale.

Acest fenomen i-a determinat pe experții americani să schimbe recomandările oficiale: începând cu 2012, screeningul prin PSA nu mai este recomandat în mod automat, ci trebuie discutat individual, mai ales pentru grupurile cu risc ridicat – precum bărbații afro-americani sau cei cu antecedente familiale.

Testele genetice pot face diferența

În cazul tatălui său, un test genetic inovator a arătat că tumoarea avea un risc foarte mic de a deveni fatală în următorii cinci ani. Acest rezultat a oferit familiei încredere să aleagă supravegherea activă.

„A fost o rază de lumină”, spune cercetătoarea, adăugând că acest tip de test ar trebui să fie disponibil pe scară largă pentru a evita tratamentele inutile.

Concluzie: tratamentul nu este întotdeauna singura cale

Decizia de a trata sau nu cancerul de prostată trebuie personalizată. Fiecare caz este unic, iar presiunea socială sau precedentul unor figuri publice, precum Joe Biden, nu ar trebui să influențeze automat deciziile medicale.

Pentru cercetătoare, această experiență a fost o lecție profund umană: chiar și cu expertiză medicală, frica și emoția pot umbri claritatea deciziilor. Însă, cu informații corecte și răbdare, pacienții pot fi încurajați să ia alegeri informate și, uneori, să nu trateze imediat poate fi tocmai cea mai bună formă de tratament.