Evenimentul din `95, amintit de prof. Coșea. Strategia adusă în atenția lui Nicușor Dan

Pentru tinerii de azi sau pentru cei mai vârstnici, care au uitat, reamintesc evenimentul din 1995 care poartă numele de Declarația de la Snagov.

Declarația de la Snagov este un document semnat la 21 iunie 1995 de către liderii partidelor parlamentare din România, care atesta acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană.

Declarația a fost rodul lucrărilor așa numitei Comisii de la Snagov care a organizat și condus pe parcursul a câtorva săptămâni întâlnirile și negocierile care au avut loc între reprezentanții partidelor politice, sindicate, organizații civice , academice , universitare și ai Bisericii ortodoxe române.

Declarația a reprezentat nu doar un pas important pentru aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană dar și un act de unitate și voință politică al tuturor participanților în susținerea interesului strategic național pe termen lung indiferent de ideologia politică sau structura instituțională care îi reprezentau.

Consider că în acest important și foarte special moment pe care îl traversăm ar fi foarte necesar să se repete experiența anului 1995, organizându-se o comisie pentru obținerea unei strategii de larg consens politic, patronal, sindical și civic care să reunească voința politică a țării, pe termen mediu și lung, indiferent de succesiunea și culoarea guvernării, în determinarea și urmărirea obiectivelor de interes național ale dezvoltării și modernizării.

Ce ar argumenta crearea unei Comisii însărcinate să obțină un consens politic național pe o strategie de dezvoltare?

Argumente de ordin conjunctural

Actualul moment conjunctural al manifestării stării de fapt a economiei și societății românești se evidențiază prin două tendințe importante:

Prima este cea a necesității trecerii la un stadiu superior de valorificare a avantajelor aderării la UE prin accelerarea ritmului convergenței. 

România a ajuns până în acest moment de la aderare să aibă o dezvoltare care a reușit să evite capcana venitului mediu dar trebuie să evite riscul capcanei convergenței incomplete prin schimbări structurale pentru a-și continua  traiectoria către nivelul de dezvoltare al țărilor bogate. Potențialul pentru o creștere economică bazată pe  o competitivitate puternică a costurilor, care a fost un motor cheie al convergenței în România și-a atins limitele. Creșterea costurilor cu forța de muncă, demografia nefavorabilă și prețurile ridicate la energie subminează competitivitatea costurilor.

A doua este necesitatea adaptării structurii economiei și a modului de concepție și implementare a politicilor economice la schimbările pe care le suferă modelul neo liberal de funcționare al pieței globale   și reașezării raportului competitiv de forțe dintre principalii actori economici al lumii ( SUA, UE, BRICS).

Argumente de ordin funcțional-organizatoric

Îndeplinirea majorității obiectivelor strategice necesită un timp mai lung decât un ciclu electoral. Din acest motiv, existența unei strategii oferă garanția că activitatea va continua și îș va păstra direcția și în ciclul electoral următor sau chiar următoare indiferent de culoarea politică a guvernelor respective. 

Ce obiective esențiale de consens ar trebui să cuprindă strategia?

Problema ”Ranking-ului”, adică a locului pe care România ar putea și ar trebui să-l aibă la data îndeplinirii strategiei. Este problema îmbunătățirii raportului dintre potențialul de resurse și potențialul de dezvoltare. Din punctul de vedere al potențialului de resurse agrare, minerale și energetice România este pe poziția 4-5 în UE dar din punctul de vedere al dezvoltării pe poziția 18-20.

Problema structurii economiei, cu predilecție pe aspectul raportului dintre sectorul primar și cel secundar în sensul prelucrării și valorificării resurselor prin industrii proprii de prelucrare, cu accent pe echilibrarea balanței comerciale. La nivelul industriei, creșterea nivelului tehnologic în direcția  ridicării competitivității și a creării de valoare adăugată peste media europeană. 

Stimularea dezvoltării unor produse și servicii de excelență care să se situeze în gama ”top ten” la nivel UE dar și cu posibilități de ”top ten” mondial.

Acordarea statutului de prioritate bugetară finanțării, cel puțin la  nivelul procentului practicat de cele mai evoluate țări din acest punct de vedere  (Finlanda, Irlanda, Danemarca) domeniilor de învățământ și educație. 

Reforma administrativ-teritorială și măsuri de reducere a decalajului de dezvoltare dintre regiunile și zonele țării.

Conceperea și aplicarea unor programe de realizare a unor relații de complementaritate între economia României și cea a Republicii Moldova ca elemente ale  creării unei posibile zone economice integrate sub auspiciile UE și ca o fază premergătoare a unei viitoare uniri. 

Măsuri necesare și calendarul trecerii la euro

Un astfel de consens asupra strategiei de  dezvoltare a României ar putea fi în atenția noului președinte al țării, domnul Nicușor Dan, măcar pentru faptul că ar contribui la unul dintre obiectivele pe care a declarat că și l-a propus în calitate de președinte, acela de a uni forțele acestei țări în interesul general al națiunii.