Descoperire neașteptată: Un „copil hibrid” de 28.000 de ani confirmă încrucișarea dintre oamenii moderni și neanderthalieni

Rămășițele acestui copil au fost descoperite în urmă cu 27 de ani, într-un adăpost stâncos din centrul Portugaliei. Încă de la început, cercetătorii au remarcat că scheletul tânărului prezenta trăsături atât ale oamenilor moderni, cât și ale neanderthalienilor, sugerând că cele două grupuri ar fi avut urmași împreună, scrie earth.com.

Testări recente au arătat că rămășițele au o vechime de aproximativ 28.000 de ani, sprijinind ipoteza că aceste populații nu doar au coexistat, ci s-au și amestecat genetic. Studiile genetice confirmă deja că mulți oameni din prezent poartă în ADN-ul lor urme ale neanderthalienilor.

„Faptul că am reușit datarea corectă a acestui copil a fost ca și cum i-am redat o mică parte din poveste – un privilegiu uriaș”, a declarat Bethan Linscott, de la Universitatea din Miami, coordonatoare a echipei care a stabilit vârsta rămășițelor.

Un mormânt antic, reconstituit piesă cu piesă

Arheologii au observat că oasele copilului erau colorate cu pigment roșu, semn că micuțul – care avea probabil în jur de patru ani – ar fi fost înfășurat și îngropat într-un ritual special.

Proporțiile corpului indică o moștenire mixtă. Potrivit experților, aceste caracteristici sunt în concordanță cu dovezile genetice care arată că oamenii și neanderthalienii s-au încrucișat, iar urma acestui amestec este vizibilă și astăzi în populațiile moderne.

Confirmarea legăturii dintre oameni și neanderthalieni

Mult timp, cercetătorii s-au luptat să determine vârsta exactă a oaselor, deoarece contaminarea cu rădăcini și sol făcea metodele tradiționale de datare cu radiocarbon nesigure. Folosind o metodă nouă, bazată pe analiza hidroxyprolinei – un aminoacid implicat în formarea colagenului din oase –, cercetătorii au reușit să elimine contaminarea și să obțină o estimare mai precisă a vechimii: circa 28.000 de ani.

Această descoperire confirmă faptul că micuțul provenea dintr-o populație deja amestecată, în care oamenii și neanderthalienii conviețuiau și aveau urmași comuni.

O combinație de trăsături fizice

Analiza morfologică a scheletului arată o combinație de trăsături: membrele seamănă cu cele ale neanderthalienilor, în timp ce craniul și maxilarul amintesc de anatomia omului modern. Aceste caracteristici susțin ideea că hibridizarea nu era o raritate accidentală, ci parte a unui proces mai amplu de evoluție umană în Europa din timpul ultimei ere glaciare.

„Studierea originilor umane este importantă din același motiv pentru care păstrăm fotografiile părinților și bunicilor noștri”, a spus João Zilhão, de la Universitatea din Lisabona.

Antropologii subliniază că astfel de descoperiri evidențiază cât de interconectate au fost comunitățile umane timpurii. În plus, mormântul copilului nu pare să fi fost o simplă groapă funerară – ci un loc cu însemnătate culturală. Pigmentul roșu de pe oase și posibilitatea ca trupul să fi fost înfășurat în piele de animal sugerează un ritual simbolic împărtășit de mai multe comunități.

Descoperirile din apropiere – un os de iepure așezat cu grijă și urme de cărbune sub corp – indică gesturi intenționate, poate legate de doliu sau credințe spirituale. Aceste detalii oferă indicii despre modul în care oamenii preistorici se raportau la moarte și își onorau morții.

Misterul oaselor de cerb

Două oase de cerb roșu găsite lângă trupul copilului au fost, inițial, considerate parte a unui ritual funerar – fie ca ofrande, fie ca unelte folosite la înmormântare, dar datarea cu hidroxyprolină a arătat că oasele erau mai vechi decât copilul, ceea ce infirmă teoria.

Se presupune acum că aceste oase se aflau deja în sol când a fost săpat mormântul și au fost, cel mai probabil, mutate accidental sau folosite pentru poziționarea corpului, fără vreo semnificație simbolică.