Exclusiv Discursul lui Claudiu Bleonț de la Premiile Gopo, sub analiza unui psihiatru. „Astăzi, tot românul este specialist în parenting”

Psihiatrul Cozmin Mihai a analizat, în exclusivitate pentru DC News, modul în care un discurs de pe scena unui teatru ajunge să fie interpretat și transformat într-un presupus model de parenting defectuos.

Deși societatea românească a reacționat dur la discursul susținut de actorul Claudiu Bleonț la Premiile Gopo, în care a avut mai multe remarci la adresa fiicei sale de 11 ani, Eva Maria, aflată alături de el pe scenă, psihiatrul Cozmin Mihai vine cu explicații.

O cultură de masă a parentingului bazată pe judecăți fără masură

„Un speech de pe scena unui teatru este transformat într-un model de parenting defectuos. Lumea nu mai înțelege spațiul, contextul, decorul și scena unui teatru. Dacă nici scena unui teatru nu îți mai permite să te desfășori liber, atunci unde? Artă blamată dacă nu are o prezentare scrisă pe înțelesul tuturor, statui care sunt agresate dacă nu sunt explicate ideile sculptorului în prealabil, manifestări artistice care sunt blamate dacă nu au prospect scris și tradus- am ajuns să dizolvăm și ultima esență artistică? Să ne transformăm toți în yesman pentru că altfel deranjează? Ștergem din dicționar sarcasmul și îi trecem pe umoriști și actori la persoane nongrata pentru că filtrul percepției s-a degradat?

Astăzi tot românul este 'specialist în parenting' și lecții de bună creștere. Cu două mâini pe telefon și cu două cărți citite în ultimii zece ani, se găsesc mulți care să arunce cu judecăți grosiere despre cum ar trebui unele personalități să își crească copiii. Este și cazul actorului Claudiu Bleonț, un piedestal de cultură și artă care, după un discurs teatral pe scenă, a ajuns să fie dezbrăcat, biciuit și pus la colț pentru replicile negustate de public.

Uneori publicul care judecă orice este format din persoane cu frustrări care la rândul lor își bârfesc public foștii parteneri de cuplu, creând astfel victime care pot deveni chiar proprii copii. Dar de unde atâta conștientizare a propriilor greșeli? Este mai ușor să privești în curtea vecinului și să arunci cu noroi chiar și pentru niște like-uri. Puțină dopamină pe fondul nenorocului altora este 'binevenită' pentru unii”, transmite psihiatrul Cozmin Mihai.

Parentingul, între scenă și realitate

„Lumea s-a obișnuit să judece după propriile interpretări și după măști nenumărate pe care le poartă și care îi istovesc teribil la final de zi. Așa și cu copiii din propria casă, publicul ar dori să te porți cu ei cu mănuși de catifea și cu câteva măști pe zi: de cel mai bun părinte, de cel mai bun prieten și cetățean. Dar tu cel care judeci, ești cu adevărat cel mai bun exemplu de părinte? Te-ai șlefuit atât de bine ca un maestru shaolin sau ca un călugăr de pe muntele Athos ca să poți dicta despre cum e mai bine pentru un copil crescut de un actor? Judecata în mediul online fără nicio expunere și cunoaștere a calităților personale deținute, se apropie de a fi nulă.

Se dorește o lume perfectă de ochii lumii iar acasă fiecare își dă în petec la modul cel mai original, neavând parte de niciun juriu. Copilul unui actor este crescut în alt fel decât copilul unui avocat sau a unui muncitor. Copilul actorului vede un comportament sincer si dezinvolt, fără măști de scenă. Ar trebui ca un medic să ascundă copilului seringile, sângele, acele și viața dură profesională? De ce? Pentru că destabilizează emoțional din punctul de vedere al unora? Pentru că în felul acesta, s-ar dizolva mult din inspirația profesională părinte-copil. La fel si un actor, de ce să estompeze din efervescența originală comportamentală vizavi de propriul copil? In felul acesta, acel copil crește fără măști și complet dezinvolt, chiar lipsit de frustrări și sensibilități în raport cu bullyingul acestei generații.

O vedeți pe fiica actorului în cauză să crească sensibilă și victimă a comportamentului de tip bullying? Personal, o văd călită cu un comportament natural si deschis din partea părintelui. De ce ar trebui să își stârpească originalitatea acest actor în propria-i familie? De dragul unui segment de public ultrasensibil care poartă lentile de protecție împotriva unui discurs umoristic și care își dorește ca totul să fie doar de un roz pudră? Atunci să renunțăm la metodele dure din armată, școlile militare și de poliție, să renunțăm la exigența din sport, să interzicem ,,botezurile” din sporturile de echipă, să tratăm totul cu o blândețe controlată și să purtăm doar costume scoțiene? Așa doar de ochii lumii?

Propun să facem o traducere pentru cei care nu au înțeles nuanțele actoricești și mesajul atipic din contextul dat (și anume scena teatrului).  Un intro pentru dizolvarea emoțiilor care face aluzii directe despre generația fiicei sale 'cu telefonul legat de gât' care ignoră cultura și lectura, fiind corupți de dependența smartphone-ului. 'Lectură, cultură' este motto-ul discursului în care fiica sa este cu zâmbetul pe buze neschițând nicio grimasă de disconfort. Publicul se amuză, fiica la fel însă totul explodează în inimile celor de acasă aflați pe canapele. Vă gândiți oare câte generații cresc din ce in ce mai sensibile cu aceste măști sociale? Dacă un copil nu este pregătit încă de acasă, colegii de grădiniță și de școală vor face ravagii în personalitatea acestuia.

Un copil mai are nevoie si de o imagine clară și sinceră a acestei lumi din ce în ce mai dură. Bullyingul din școli și societate este la un nivel foarte ridicat. Vrei sa iți crești copilul ca într-un glob de cristal ca mai apoi să se spargă în zeci de bucăți pe care să le reconstruiești la psiholog? Sau vrei sa iți înveți copilul de la o vârstă potrivită că nu este bine să ia totul personal, să știe de glumă si de sarcasm? să se amuze de propriul comportament și să învețe să fie degajat în societatea actuală? Pentru că inteligența se conturează și din autoironie. Vrei asta sau vrei un copil ultrasensibil care să ia totul personal conturat pe un ego masiv clădit de părinți cărămidă cu cărămidă?

Unul dintre obiectivele parentingului, pe lângă dezvoltarea fizică, cognitivă și socială, susține și dezvoltarea inteligenței emoționale încă din primul an până în anii maturității.

Ar fi bine ca publicul să citească printre rânduri și să înțeleagă mesajul mascat în ironie”, a încheiat specialistul.

Citește și: După ce și-a pus fiica într-o situație stânjenitoare pe scena Gopo, Claudiu Bleonț vine cu scuze publice. „Copilul își va aminti mereu cele întâmplate”