Visul lui Erdogan a picat. De ce "îngheață" Turcia canalul Istanbul, între Marea Neagră și Marea Marmara

Canalul Istanbul, prezentat inițial ca o soluție strategică pentru a reduce traficul intens și riscurile ecologice din Strâmtoarea Bosfor, era un proiect simbolic pentru președintele Erdogan, care l-a descris, la lansare, drept „proiectul nebuniei”. Piatra de temelie a fost pusă în 2021, iar planurile indicau o lucrare monumentală: 45 de kilometri lungime, 25 de metri adâncime și o lățime de 400 de metri, dotată cu porturi moderne, centre logistice și chiar trei tuneluri subterane pentru circulația auto. În esență, un nou Bosfor, dar construit de mâna omului.

Traseul canalului urma să înceapă în districtul Kucukcekmece, în apropiere de Marea Marmara, traversând apoi rezervorul Sazlidere și terminându-se la Marea Neagră, în apropierea localității Durusu. Costurile estimate la momentul demarării proiectului erau de aproximativ 75 de miliarde de lire turcești, echivalentul a circa 1,95 miliarde de dolari - însă inflația galopantă și devalorizarea lirei între timp au crescut exponențial presiunea asupra bugetului public și au transformat acest proiect într-o povară financiară.

Deși proiectul nu a fost anulat oficial, autoritățile turce recunosc că acesta nu mai este o prioritate. Ministrul Transporturilor și Infrastructurii, Abdulkadir Uraloglu, a declarat joi că „nu am abandonat proiectul Kanal Istanbul. Nu este astăzi pe agenda noastră, dar atunci când va fi găsită o formulă adecvată de finanțare, cu siguranță că îl vom realiza.” O afirmație care, deși păstrează o portiță deschisă, confirmă indirect că ideea a fost pusă pe pauză pe termen nedeterminat.

Declarațiile sale au venit la doar o zi după ce ministrul Mediului, Murat Kurum, a recunoscut public că proiectul nu se mai află pe lista de priorități guvernamentale de ceva vreme. Astfel, cei doi membri ai executivului semnalează clar că Turcia, cel puțin în forma sa actuală, nu are capacitatea de a susține un asemenea efort financiar și logistic.

Kanal Istanbul. De ce a fost un proiect controversat?

Criticile la adresa proiectului au fost prezente încă de la început. Ecologiști, urbaniști, dar și experți internaționali au avertizat că săparea unui nou canal artificial ar putea provoca dezechilibre grave în ecosistemul marin, ar afecta fauna și flora, și - poate cel mai grav - ar pune în pericol rezervele de apă potabilă ale metropolei Istanbul, care găzduiește peste 15 milioane de locuitori. Mai mult, modificările aduse mediului natural ar putea avea efecte neprevăzute asupra salinității apelor, curenților marini și chiar stabilității solului în regiunile traversate de canal.

O altă problemă majoră a fost opoziția publică. Spre deosebire de alte proiecte grandioase promovate de Erdogan în trecut, precum noile poduri, aeroporturi sau moschei, Canalul Istanbul a întâmpinat o rezistență acerbă din partea societății civile, a experților și a opoziției politice. Primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, unul dintre cei mai vocali adversari ai proiectului și, implicit, ai președintelui Erdogan, a criticat în mod repetat inițiativa, acuzând lipsa de transparență și riscurile uriașe pentru populație.

Eforturi pentru "convingerea" opoziției

Această opoziție i-a atras și consecințe personale. Imamoglu, membru marcant al Partidului Republican al Poporului (CHP), principalul partid de opoziție din Turcia, a fost arestat pe 19 martie, sub acuzația de „corupție”. El a respins ferm acuzațiile, denunțând o „execuție fără proces” și sugerând că totul ar fi fost o manevră politică pentru a-i bloca ascensiunea spre o eventuală candidatură la alegerile prezidențiale. Arestarea sa a generat un val de proteste în marile orașe turcești și a provocat noi fricțiuni între autoritățile centrale și administrațiile locale controlate de opoziție.

În paralel, Guvernul de la Ankara a fost acuzat că exercită presiuni asupra justiției și a funcționarilor publici care refuză să susțină proiectul canalului. În ultima perioadă, presa turcă a relatat despre o adevărată campanie de intimidare îndreptată împotriva responsabililor de mediu și a membrilor administrației municipale din Istanbul, mulți dintre aceștia fiind anchetați sau chiar suspendați.

În acest context politic și economic tensionat, devine tot mai clar că „visul” lui Erdogan, de a crea un nou canal între cele două mări, este departe de realitate. Proiectul Kanal Istanbul rămâne un simbol al ambițiilor megalomane ale regimului, dar și al eșecurilor recente în materie de politică economică și guvernare. Lipsa de finanțare, prăbușirea lirei, datoria publică în creștere și inflația care a atins cote alarmante au pus frână tuturor marilor inițiative de infrastructură ale regimului de la Ankara.