Pisica te ignoră când vii din vacanță? Iată motivul și ce trebuie să faci

O cercetarea, condusă de Yutaro Miyairi și echipa sa de la Universitatea de Agricultură din Tokyo, aruncă o nouă lumină asupra percepției pisicilor – adesea considerate distante și nepăsătoare – demonstrând, de fapt, o profunzime emoțională și cognitivă mai mare decât se presupunea, conform Reuters.

Cum a fost realizat experimentul

Studiul a implicat 30 de pisici domestice, cărora li s-au prezentat tuburi de plastic conținând mostre de mirosuri umane. Aceste mostre au fost colectate din zone cu activitate glandulară ridicată – de sub axilă, din spatele urechii și dintre degetele de la picioare – fie de la tutorele pisicii, fie de la o persoană complet necunoscută. Pentru control, s-a inclus și un tub gol, fără niciun miros.

Rezultatele au fost revelatoare: pisicile au petrecut mai mult timp adulmecând mirosurile străine decât pe cele familiare, ceea ce sugerează că, atunci când mirosul era cunoscut, pisica îl recunoștea rapid și își pierdea interesul. În schimb, mirosurile noi necesitau explorare și analiză.

Mirosul, cheia legăturii om-pisică

Această preferință pentru mirosul cunoscut indică faptul că pisicile pot folosi mirosul pentru a-și recunoaște oamenii, similar modului în care detectează și interacționează cu alte pisici din cercul lor social. Studiile anterioare au arătat că doar 54% dintre pisici pot recunoaște fețele oamenilor – ceea ce întărește ideea că mirosul joacă un rol mult mai important decât percepția vizuală în viața lor.

Pisicile se bazează pe mirosuri pentru a construi și menține relații. Frecarea obrajilor de mobilier sau de oameni, toaletarea reciprocă și adulmecarea sunt moduri de a identifica membrii grupului, de a marca teritoriul și de a reduce stresul. De aceea, mirosul familiar poate avea un efect liniștitor pentru o pisică – exact așa cum vocea unei persoane dragi are efect calmant pentru oameni.

O constatare ciudată despre... nări

Un aspect surprinzător al studiului a fost modul în care pisicile folosesc nările în funcție de tipul mirosului. Conform rezultatelor, pisicile adulmecă mirosurile necunoscute mai ales cu nara dreaptă, în timp ce mirosurile cunoscute sunt explorate predominant cu nara stângă. Iar pe măsură ce mirosul devine familiar, pisica își schimbă „nara activă” – semn că procesează și clasifică mirosurile în creier, în funcție de nivelul de familiaritate.

Acest model a fost observat și la câini și sugerează o diviziune a muncii între cele două emisfere cerebrale. Emisfera dreaptă se ocupă cu informațiile noi, necunoscute, în timp ce emisfera stângă intervine când ceva devine rutină.

Consecințe pentru viața de zi cu zi

Pentru stăpânii de pisici, acest studiu aduce o perspectivă interesantă: dacă te întorci acasă după o vacanță și pisica ta pare distantă, este posibil să nu te recunoască imediat din cauza mirosului diferit. Sfatul cercetătorilor? Fă un duș cu produsele tale obișnuite și îmbracă hainele pe care le porți de obicei. Acest „rebranding olfactiv” ar putea ajuta pisica să te recunoască mai repede și să se simtă din nou confortabil în preajma ta.

Așadar, data viitoare când pisica ta stă lipită de tine și pare că ignoră pe toți ceilalți, amintește-ți că nu o face din capriciu – ci pentru că mirosi ca „acasă”.

Pisica ta nu este indiferentă – doar are un sistem diferit de recunoaștere

Studiul întărește ideea că legătura dintre om și pisică este mai profundă decât am crezut până acum. Pisicile nu sunt creaturi indiferente – ci observatoare tăcute care se bazează pe simțuri fine și complexe pentru a interacționa cu lumea. Iar dacă simțul mirosului este firul invizibil care le leagă de noi, poate că este timpul să acordăm mai multă atenție acestui detaliu subtil... și să înțelegem că, pentru pisica ta, mirosul tău înseamnă dragoste, siguranță și apartenență.